„Dumnezeu nu îți va da oamenii pe care ii vrei, ci oamenii de care ai nevoie pentru a te ajuta, pentru a te răni, pentru a te părăsi, pentru a te iubi și pentru a te transforma în omul care ți-a fost dat să fii.”

Sf. Nectarie din Eghina

Bine de urmat, pentru ca ne aduce, după părerea mea – liniștea sufletească.

Interesant:

Fericeasca-l scriitorii, toata lumea recunoasca-l…
Ce-o sa aiba din acestea pentru el, batranul dascal?
Nemurire, se va zice. Este drept ca viata-ntreaga,
Ca si iedera de-un arbor, de-o idee i se leaga.
„De-oi muri – isi zice-n sine – al meu nume o sa-l poarte
Secolii din gura-n gura si l-or duce mai departe,
De a pururi, pretutindeni, in ungherul unori crieri
si-or gasi, cu al meu nume, adapost a mele scrieri!”
O, sarmane! tii tu minte cate-n lume-ai auzit,
Ce-ti trecu pe dinainte, cate singur ai vorbit?
Prea putin. De ici, de colo de imagine-o fasie,
Vre o umbra de gandire, ori un petec de hartie;
si cand propria ta viata singur n-o stii pe de rost,
O sa-si bata altii capul s-o patrunza cum a fost?
Poate vrun pedant cu ochii cei verzui, peste un veac,
Printre tomuri bracuite asezat si el, un brac,
Aticismul limbii tale o sa-l puna la cantari,
Colbul ridicat din carte-ti l-o sufla din ochelari
si te-o strange-n doua siruri, asezandu-te la coada,
in vro nota prizarita sub o pagina neroada.
Poti zidi o lume-ntreaga, poti s-o sfarami… orice-ai spune,
Peste toate o lopata de tarana se depune.
Mana care-au dorit sceptrul universului si ganduri
Ce-au cuprins tot universul incap bine-n patru scanduri…
Or sa vie pe-a ta urma in convoi de-nmormantare,
Splendid ca o ironie cu priviri nepasatoare…
Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel,
Nu slavindu-te pe tine… lustruindu-se pe el
Sub a numelui tau umbra. Iata tot ce te asteapta.
Ba sa vezi… posteritatea este inca si mai dreapta.

Neputand sa te ajunga, crezi c-or vrea sa te admire?
Ei vor aplauda desigur biografia subtire
Care s-o-ncerca s-arate ca n-ai fost vrun lucru mare,
C-ai fost om cum sunt si dansii… Magulit e fiecare

Ca n-ai fost mai mult ca dansul. si prostatecele nari
si le umfla orisicine in savante adunari
Cand de tine se vorbeste. S-a-nteles de mai nainte
C-o ironica grimasa sa te laude-n cuvinte.
Astfel incaput pe mana a oricarui, te va drege,
Rele-or zice ca sunt toate cate nu vor intelege…
Dar afara de acestea, vor cata vietii tale
Sa-i gaseasca pete multe, rautati si mici scandale –
Astea toate te apropie de dansii… Nu lumina
Ce in lume-ai revarsat-o, ci pacatele si vina,
Oboseala, slabiciunea, toate relele ce sunt
intr-un mod fatal legate de o mana de pamant;
Toate micile mizerii unui suflet chinuit
Mult mai mult ii vor atrage decat tot ce ai gandit.
– Scrisoarea I – Mihai Eminescu

Ca să poți să dormi, trebuie să-ți înghesui toată viața sub cearceafuri : gânduri, amintiri, sentimente.
Cu greu te vei putea odihni, dacă ceva rămâne pe-afară.

Povestioara găsită pe Facebook. Poate unii dintre voi o știți deja.
Ideea e ca e greu să fi drept. Și fără să știrbește visul unui copil pentru o greșeală.
Eu una dacă eram în locul profesorului, cred ca m-aș fi oprit după ce găseam ceasul, nu aș fi continuat să caut. Din acest motiv îmi place aceasta poveste – e o învățătură și pentru mine.

***
Un bătrân întâlnește pe stradă un tânăr, care îl salută respectuos, apoi îl întreabă :
-Vă mai amintiți de mine?
Bătrânul îi răspunse că nu. Atunci tânărul îi spuse că e unul din foștii săi studenți.
-Da? Și ce meserie ai, acum?
-Sunt profesor, ca și dumneavoastră – răspunse tânărul. În realitate, am devenit profesor, pentru că mi-am dorit să fiu ca dumneavoastră.
Bătrânul, curios, îi ceru să-i povestească, ce anume l-a inspirat în el, să-și dorească această profesie.
-Într-o zi, începu să povestească studentul, unul din colegii noștri a venit la curs cu un ceas nou, deosebit de frumos. Invidia și dorința m-a împins spre furt.
Bineînțeles că, imediat cum a observat lipsa ceasului, colegul nostru s-a plâns profesorului. Dumneavoastră erați. Întâi v-ați adresat întregii aule, cu rugămintea ca, cine a furat ceasul să-l restituie imediat proprietarului. Normal că nu aveam de gând să fac asta. Îmi plăcea prea mult, ca să-l redau. Atunci, ați închis ușa aulei și ne-ați rugat să ne ridicăm în picioare și să închidem ochii, spunând că veți căuta personal în buzunarele tuturor.
Așa, ați controlat buzunar după buzunar, până la mine, unde l-ați găsit. Cu toate astea, ați mers mai departe, controlând și restul studenților, în tăcere și fără să dați vreun semn că s-a găsit făptașul. La final, ne-ați cerut să deschidem ochii și ne-ați adus la cunoștință că ceasul furat a fost găsit, totodată înapoindu-l proprietarului de drept.
Nu mi-ați vorbit niciodată despre acest episod și nici nu ați menționat numele celui care furase. Dumneavoastră mi-ați salvat în ziua aceea demnitatea. Datorită gestului dumneavoastră am înțeles atunci ce înseamnă să fii un adevărat educator al tinerilor.
Va amintiți acum, domnule profesor?
Bătrânul răspunse :
-Îmi amintesc întâmplarea, ceasul furat și faptul că l-am regăsit în buzunarul unuia din studenții mei, dar nu-mi amintesc numele lui, pentru că și eu am închis ochii în timp ce-l căutam.

***
Aceasta este esența bunului simț: dacă pentru a îndrepta o nedreptate ai nevoie să umilești, atunci nu știi să dai lecții.

”Închide uşa bine nu ca să împiedici frigul să intre în casă, ci ca nu cumva să iasă afară tihna, căldura sufletească dinăuntru”.
Mark Twain

Deci doamnelor – sunteți frumoase, da?!

Hai sa începem anul cu dreptul!

Și pentru toți cei care iubesc florile – iată o iasomie de Madagascar: