Într-o bună zi Dumnezeu a adunat toate creaturile de pe pământ, pentru a stabili care și cât va avea de trăit. Primul a fost chemat omul: „Tu ești o creatură nu foarte mare, de aceea îți ofer o viață de 20 de ani”. „Cam puțin” – s-a gândit omul, dar nu s-a opus și s-a dat smerit într-o parte.

După asta, Dumnezeu a chemat calul: „Ție o să-ți dau 40 de ani ca să trăiești – ești o creatură mai mare, de aceea vei avea și o viață mai lungă.” La care, calul s-a indignat:„Miluiește-mă Doamne! Să fiu înhămat 40 de ani, să fiu lovit și pus la muncă silnică…Îmi sunt de ajuns și 20. Restul dă-i omului, el are mai multă nevoie”.

Dumnezeu a fost de acord și a chemat vaca. La fel ca și calului, i-a oferit 40 de ani. Nici vaca nu a acceptat: „Ferește-mă Doamne! 40 de ani să fiu mulsă în fiecare zi? Îmi sunt destui și 20, iar restul dă-i omului.” Dumnezeu nu s-a împotrivit.

Următorul a fost câinele: „Ție o să-ți dau 30 de ani de viață!” La care câinele a zis: „Miluiește-mă Doamne! Să stau 30 de ani legat și să rod oase… Dă-mi 15, iar restul lasă-i pentru om.”

Și de data asta a acceptat Dumnezeu. I-a dat omului încă 15 ani și a chemat pisica, propunându-i 20 de ani de viață. Pisica s-a gândit și a zis: „Nu vreau eu să prind șoareci 20 de ani, mă mulțumesc și cu 10, dă-i omului jumătate”.

Și iată așa trăiește omul… Primii 20 de ani își trăiește propria viață – fără griji și probleme. Apoi anii calului: muncește ca un cal și cară după el – casa, familia, munca… Următorii 20 de ani, oferiți de vacă, omul este „muls” de bani și susținere de către copii, nepoți… Iar următorii 15 ani trăiește ca un câine: stă acasă, păzește gospodăria, are grijă de nepoți. Și la final vin anii pisicii, dar deja cum îți va fi norocul…Poți fi mângâiat pe cap tot restul vieții sau poți fi alungat în stradă cu un șut în fund.”

Articol de aici: http://eushtiu.com/foarte-emotionant-o-parabola-captivanta-care-iti-va-schimba-viziunea-asupra-vietii/

Reclame

Imi place foarte mult acest desen. Reprezinta un copil care simte presiunea sa stie cat mai multe.

Ma simt vinovata. Cam asa sunt si eu cu copiii mei – vreau sa stie cat mai multe, la o varsta cat mai fragda.

Ar trebui sa imi repet in mintea mea si sa accept ca nu e nevoie ca sa le stie pe toate. Cel mai mult conteaza sa fie sanatosi, norocosi si fericiti!

nu e nevoie sa le stii pe toate.jpg

 

Astăzi am avut baba mea – o zi frumoasa, de dimineața pana seara. Anul asta se pare ca o sa fie unul genial. ☀️

Pe seara băieții mei au ieșit in curte și mi-au cules câteva flori. Iată ce buchet frumos am făcut! Astea sint cele mai frumoase flori, ca sunt dăruite din toată inima. 💕

E5BFCBA1-18F0-42E5-AA15-9A4EBB25CDBB.jpeg

mos nicolae.png

Am gasit o poezie frumoasa pe Facebook.  Aproape ca mi-au dat lacrimile – si parintii mei sunt acasa si cred ca isi asteapta copiii care au plecat pe meleaguri indepartate.

Pentru ca mi-a placut poezia,  m-am gandit sa o pun pe blog, sa o cititi si voi.

Părinții

Într-o casă, la o masă-
Doi părinți îngândurați .
Stau și gusta din bucate-
Cu ochii înlăcrimați.
Pregati ca altădată
Feluri, poate nu alese,
Mămăligă cât un munte,
Și-o strachină cu cirese.
Căci asa mâncau odata,
Când copiii erau mici.
Duceau o viață săracă-
Însă erau fericiți!
Toți vroiau, macar oleacă,
La tăicuța pe genunchi,
Apoi ridicați în brațe…
Dar, a trecut mult de atunci.
De când au plecat de-acasa,
Copilașii lor cei scumpi,
Le e inimioara arsă
La acești sărmani părinți.
Căci, le-a rămas casa pustie,
Fără un strop de bucurie.
Și in ograda lor cea mică-
E doar liniște, si tihnă.
S-au găsit un rost in viață,
Nu în sat, c-aici e greu.
Au familie, au casa-
Dar sunt ocupați mereu.
Au ramas cu amintirea
De pe vremuri, din trecut.
Unde domnea fericirea-
Însă toate au disparut…
Cum stateau în nostalgie,
Le-au cîntat cocoșul în prag.
– Doamne, precis ca o sa vie,
Vre-un copil de al nostru drag!
S-au înseninat bătrânii,
De o asa o veste bună.
-Doamne vor veni copiii
Si vom fi iar împreună!!!!

AUTOR:Natasa Mazilu(Miron)

Una din povestile copilariei mele. Inca mai stiu cantecelele de acolo si le cand copilasilor mei. Merita ascultata, credeti-ma!

18485527_1303805072988860_7876982023641433105_n.png