O poezie gasita pe Facebook

Of, Timpule ! De ce ești crud cu mine?!
Și treci fugar și nu mă-ntrebi ce îmi doresc,
Nu-ți pasă dacă o duc rău sau bine,
De râd sau plâng…de sufăr sau iubesc!

Acum ești zi…și-ntr-un minut ești noapte
Și nu știu unde-alergi atâta de grăbit !
Tu mă îndrepți, hainule, spre moarte !
Ce-ai face dac-ai știi că eu…nici n-am trăit?!

Mi-ai mai lăsa o zi de primăvară,
Ca să mă bucur de mireasma florilor de tei?!
Sau răsăritul zilelor de vară
Cu marea ce se contopește-n ochii mei?!

O zi în plus ca să dansez în ploaie,
Când toamna cântă prin frunzele de pom…
O zi de iarnă, din copilărie,
Cu viscolele care m-au călit ca om?!

Dă-mi Timpule un pic de timp…mai mult!
Să mă încânt cu ciripit de păsărele
Ești nesfârșit…nimic n-ai de pierdut…!
Dă-mi timp să-mi realizez visele mele!

Să mă oprești la ușa fiecărei amintiri!
Să-mi spulberi îndoiala, să-mi întărești speranța,
Să zăbovești la poarta râvnitei fericiri,
Căci pentru toate-acestea, eu îți plătesc cu viața!


(Liliana Lili – Timpule, de ce ești crud ?!)

timpule.jpg