39102604_2444815938879950_3569852928103546880_n.jpg

Frumos, e de citit…   

Într-o zi, o tânără m-a întrebat:
„Ce părere ai despre faptul că eşti bătrână?”
Am fost foarte surprinsă de întrebare, din moment ce nu am crezut niciodată că sunt bătrână.
Când fata mi-a văzut reacţia, imediat i-a părut rău, dar i-am explicat că a fost o întrebare interesantă.
Şi apoi m-am gândit, m-am gândit că să îmbătrânești este un dar.
Uneori sunt surprinsă de persoana pe care o văd în oglindă.
Dar nu mi-am mai facut griji pentru ea de mult timp. N-aş schimba nimic din ceea ce am pentru câteva riduri mai puțin şi un abdomen plat.
Nu mă mai învinovăţesc pentru că nu-mi place să-mi fac patul, sau pentru că nu mănânc nişte „lucruri”. în sfârşit simt că e dreptul meu să fiu neglijentă, extravagantă şi să-mi petrec orele gândindu-mă la flori.
Am văzut câţiva prieteni dragi care au părăsit această lume înainte de a se bucura de libertatea care vine odată cu îmbătrânirea.
Cui îi pasă dacă aleg să citesc sau să mă joc pe calculator până la 4 dimineaţa şi apoi să dorm până la cine ştie cât?
Cui îi pasă dacă dansez singură ascultând muzica lui ’50?
Ce-ar fi dacă mai târziu aş vrea să plâng pentru o dragoste pierdută?
Şi dacă merg pe plajă într-un costum de baie și îmi plimb corpul durduliu şi mă scufund între valuri lăsându-mă legănată de ele, în ciuda celor care încă mai poartă bikini… vor fi şi ei bătrâni dacă vor avea noroc.
Este adevărat că, de-a lungul anilor, inima mea a suferit pentru pierderea unor persoane dragi, dar este suferinţa care ne dă putere şi ne face să ne întărim spiritul.
O inimă care nu s-a frânt, este stearpă şi nu va şti niciodată despre fericirea de a fi imperfectă.
Sunt mândră că am trăit suficient pentru a mi se face părul sur şi pentru a păstra zâmbetul tinereţii mele, de pe când încă nu erau urme atât de adânci pe faţa mea.
Ei bine, pentru a răspunde la întrebare cu sinceritate, pot spune: Îmi place să fiu bătrână, pentru că vârsta mă face mai înţeleaptă, mai liberă!
Ştiu că nu voi trăi pentru totdeauna, dar cât timp sunt aici, vreau să trăiesc conform legilor mele, celor ale inimii mele. Nu vreau să mă plâng de ceea ce nu a fost sau să-mi fac griji despre ce va fi. În timpul care-mi rămâne, voi iubi pur şi simplu viaţa aşa cum am făcut-o până astăzi, restul îl las lui Dumnezeu.

Furată de la Carmen Georgescu

Şi la rândul meu – „furată” de pe Facebook.

Reclame

Pentru ca in ultima vreme ma tot uit la poze și zic mereu ca se vede ca am îmbătrânit. Nu mai sunt frumoasa si supla ca in tinerețe.

Dar măcar sa rămân la fel in suflet!

054ED3A7-E69E-4EBD-A3EB-9CC53B23C346

Poate mai sunt și alte variante ale acestui filmuleț, dar merita postat și mai ales merita urmărit și învățat ceva din el.

Fericirea nu tine cont de vârstă …deci nu-i târziu niciodată sa te bucuri de lucruri mărunte!

C84330EB-404B-442C-A910-C106DAD18017.jpeg

Am gasit o poezie frumoasa pe Facebook.  Aproape ca mi-au dat lacrimile – si parintii mei sunt acasa si cred ca isi asteapta copiii care au plecat pe meleaguri indepartate.

Pentru ca mi-a placut poezia,  m-am gandit sa o pun pe blog, sa o cititi si voi.

Părinții

Într-o casă, la o masă-
Doi părinți îngândurați .
Stau și gusta din bucate-
Cu ochii înlăcrimați.
Pregati ca altădată
Feluri, poate nu alese,
Mămăligă cât un munte,
Și-o strachină cu cirese.
Căci asa mâncau odata,
Când copiii erau mici.
Duceau o viață săracă-
Însă erau fericiți!
Toți vroiau, macar oleacă,
La tăicuța pe genunchi,
Apoi ridicați în brațe…
Dar, a trecut mult de atunci.
De când au plecat de-acasa,
Copilașii lor cei scumpi,
Le e inimioara arsă
La acești sărmani părinți.
Căci, le-a rămas casa pustie,
Fără un strop de bucurie.
Și in ograda lor cea mică-
E doar liniște, si tihnă.
S-au găsit un rost in viață,
Nu în sat, c-aici e greu.
Au familie, au casa-
Dar sunt ocupați mereu.
Au ramas cu amintirea
De pe vremuri, din trecut.
Unde domnea fericirea-
Însă toate au disparut…
Cum stateau în nostalgie,
Le-au cîntat cocoșul în prag.
– Doamne, precis ca o sa vie,
Vre-un copil de al nostru drag!
S-au înseninat bătrânii,
De o asa o veste bună.
-Doamne vor veni copiii
Si vom fi iar împreună!!!!

AUTOR:Natasa Mazilu(Miron)

16266299_958598744275070_3229915991678434257_n

Asta vreau si eu, peste inca 40 si ceva de ani…

Sa aveti o duminica frumoasa, alaturi de cei dragi!

Trist dar adevarat, asa-i?