De ziua mamei

Nici o viață n-ar ajunge
mama mea să-ți mulțumesc,
dorul tău în piept mă strânge
când la tine mă gândesc.

M-ai crescut ca pe o floare
m-ai vegheat pană în zori,
tu ești raza mea de soare
ce se arată dintre nori…

Prima oară-n astă lume
ochii mamei te privesc,
și în suflet vor rămâne
când ți-e frig te-ncălzesc.

Dacă uiți ca ai o mamă
e păcatul ce-l mai greu,
lângă ea să vii te cheamă
ești în gândul ei mereu

Mama este însăși viața
fără ea am fi săraci,
zori zilei dimineața
îmbrăcând un câmp
de maci.
NICOLAE PANAIT

9CA7F030-1552-4B1E-BF1C-3BE055ED3D92.png

Reclame