Croitorul

O poezie interesanta. Cititi-o si voi!

Zâmbetul Soarelui

La un croitor vestit, vine-o inimă rănită
Și cu ochii plini de lacrimi, cere să fie cusută!
Croitorul o priveşte, plin de milă și căldură

El o coase şi-o ,,descoase” despre ce s-a întâmplat,
Ştiind că nu-i prima dată, când vine la reparat!
Ea sfioasă-şi pleacă ochii:– ,,Ştiu, că nu te-am ascultat!
Mai repară-mă o dată şi promit că nu mai fac!”

Scuturându-şi capul, trist, croitorul o întreabă :
,, Scuză-mă, dar nu rezist… Cum de eşti atât de bleagă?
Te-am cusut de-atâtea ori, sfaturi bune, eu ți-am dat,
Însă nu trece prea mult şi iar vii la reparat!

Milă-mi este-acum de tine..ciudă-mi e că nu m-asculți,
S-alegi cu mai multă grijă şi să ştii când să renunți!
Te-arunci cu ,, capu”-nainte, crezând că stau brațe întinse,
Te trânteşti cu toată forța, de zid şi de uşi închise!

Uită-te şi tu la mine, că-s bătrân şi nu mai pot,
Teamă-mi…

Vezi articol original 124 de cuvinte mai mult

Anunțuri