Un articol frumos despre genialul Tudor Musatescu.

motivepentrucondei

Din legendara vervă orală a lui Muşatescu cu savoare lingvistică inimitabilă care a ajuns la consacrarea unui generic ad-hoc: „muşatisme”:

Dorul e român; dorinţele – internaţionale.
În fiecare zi de primăvară când vin rândunelele, pesimistul fredonează „vezi rândunelele se duc”.
O literatură nu trăieşte prin cei ce scriu, ci prin ceea ce scriu.
Ca să măsori distanţele, trebuie să le şi străbaţi.
Plantă care provoacă insomnii unora: laurii altora.
Minciuna premeditată nu mai e chestiune de fantezie, ci de caracter.
Adevăraţii cai de cursă nu aleargă pentru premii, ci numai ca să-şi pună sângele în mişcare.
Nu gloria este efemeră, ci numai cei ce o au.
Adevărul circulă numai cu fruntea sus. Când şi-o pleacă, a trecut de partea adversă.
Când meseria atinge arta, e una. Dar când arta devine meserie, e cu totul altceva.
Fiecare inimă are podul ei cu vechituri, pe care nu se îndură să le arunce…

Vezi articol original 153 de cuvinte mai mult