Iata ca am gasit pe un blog o “poveste” tare draguta – cititi-o si voi:
“
A venit seara imbracata-n pelerina-i brodata cu stele, tinand in mana cosuletul plin cu vise.Linistea se furiseaza pe la colturile caselor, dupa trunchiuri de copac, pe ici-colo cate un greier o mai sperie.Mos Ene, grabit sa le ajunga, se impiedica in barba-i lunga si din sacul albastrui cateva firicele din praful magic de dormit se imprastie peste florile din curte ce pleaca incet capul obosit.Lumina inca e aprinsa la acea casa si pe geam se vede copilul cuminte ce isi spune rugaciunea dinainte sa se culce.Multumeste pentru ziua ce-a trecut, apoi pe rand insiruie dorintele pentru ziua ce urmeaza, ce in suflet si le-a pus.Pasind incet, apare mama si din spate vine tata, sa-l sarute parinteste inainte sa-i aseze plapumioara ce de-a-ntregul il inveleste.Ochii mari incep sa devina mici, tradandu-l imediat cat erau de obositi.Apoi lumina brusc dispare lasand visele sa dea tarcoale, luna la geam sa rasara si copii cuminti sa doarma.

Somn usor si noapte buna…
“